Inima e poate doar un bloc de gheaţă,

Care de când te naşti se va topi încet

Şi va ajunge prin iubire ca să ardă

Sau se va stinge, ducând doar la regret.

Inima e sigur cuibul vieţii,

De unde omul stă şi comtemplează...

De va pieri iubirea, cuibul va dispare,

Trăind din amintiri omul...delirează...

De rupi o coardă de vioară,

Ea tace, moare tremurând...

O altă coardă îi ia locul...

Şi-auzi vioara iar cântând.

Dar dacă dintr-o întâmplare,

În coarda inimii loveşti,

Ea tace...se pierde fără urmă

Şi nu mai poţi s-o-nlocuieşti